POATE AI SĂ ŞTII VREODATĂ

N-ai ştiut c-a strâns al meu suflet dragostea
Şi azi ai plecat departe,
Iar urma ta, pe valul gândului
Cade agale lacrima ...
Stau pe malul trist şi în apa eu privesc
La singurătatea lunii,
Timpul s-a oprit şi-ncet în calea mea
O speranţă-a rătăcit ...
Poate-ai să ştii odată
Ce mult eu te iubesc
Şi-n visul meu ce plânge
Câte flori ofilesc!
Lunecă spre mal înc-o barcă de pescar
Dar nu zăresc, iubire,
Bucuria mea ca fulgu-a dispărut,
Alungându-mi linistea ...
Pe un pat de nuferi, de miresme şi de dor,
Visând te aştept, iubire,
Ca la început, nimic nu s-a schimbat,
De la întâiul tău sărut!
Singur, la umbra dorului mă frământam,
Şi într-un târziu în noapte
A căzut o stea, eu mă rog la ea,
Să te-ntorci în viaţa mea!
Poate-ai să ştii odată
Că strâng doar nostalgii,
Şi-n fiecare clipă
Te-aştept din nou să vii!