Ploaie în luna lui marte
Ploua infernal şi noi ne iubeam prin mansarde
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval, norii curgeau în luna lu' marte.
Pereţii odăii erau neliniştiţi sub desene de cretă
Sufletele noastre dansau nevăzute într-o lume concretă
O să te plouă pe aripi spuneai
Plouă cu globuri pe glob şi prin vreme
Nu-i nimic îţi spuneam Lorelai
Mie-mi ploua zborul cu pene.
Ploua infernal şi noi ne iubeam prin mansarde
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval, norii curgeau în luna lui marte.
Şi mă înălţam şi nu mai ştiam
Unde lăsasem în lume odaia
Tu mă strigai din urmă,
Răspunde-mi cine-s mai frumoşi,
Oamenii, ploaia?