Iubirea

    Definiţii:

        Sentimentul - se caracterizează prin relativa sa stabilitate; la fel ca trebuinţa şi dorinţa, el este impuls al conduitei, el este motivaţie, dar pe lângă acestea el este intelectualizat, el este o preraţiune (raţiunea inimii). El este, de asemenea, puternic socializat. Sentimentul apare ca expresie a unei angajări a personalităţii pe cale de unificare. Nu vor putea exista sentimente dacă nu ar exista, pe lângă, idei şi conflicte de idei.

        Simpatia - e o stimă morală ataşarea de o persoană nu numai din cauza modelului oferit, ci şi pentru ideile sale, erudiţia sa, atitudinile sale; începe să-şi justifice preferinţele, este recunoscător altuia pentru prietenia sau devotamentul său. Pe măsura dezvoltării intelectuale simpatia devine mai gândită, se încearcă înţelegerea cauzelor actelor umane, le clasează în anumite tipuri şi, în urma influenţelor morale, el/ea construieşte o scară de valori care îl ghidează în opţiunile sale.

        Dragostea - ataşamentul pasionat faţă de un prieten. Obiectul dragostei este garanţia contra dificultăţilor, contra neliniştii, un gaj al securităţii.

        Apatia - înseamnă a nu acorda pasiunilor importanţă prea mare, cel care devine impasibil ajungând la starea de armonie, care de fapt e numai vorba de armonie, separarea intenţiilor interioare de întâmplările exterioare care îşi are efectul şi în conduita fiecăruia.


        Verifică dacă eşti:


        Se întâmplă uneori să ne îndrăgostim de o persoană care să fie mai mult creată de imaginaţia noastră. Când în minte avem foarte clar un ideal de partener, cel care se apropie de acest ideal este şi cel care face ca visul nostru să devină realitate.

        Se întîmplă însă, cu timpul, ca ,,modelul nostru să se îndepărteze de ideal şi atunci îl acuzăm pe el/ea că nu este persoana care ne aşteptam să fie. Nu ne gândim niciodată că vina poate fi mai mult sau mai putin a noastră. Nu ne gândim că suntem vinovaţi, şi pentru că l-am împodobit pe cel de lângă noi cu calităţi ideale.


        Pentru iubiţi:

Ce vreau eu?
Ce aşteptări am?
Ce anume sunt pregătit să dăruiesc?
Ce obţin?

        Dragostea înseamnă a primi şi a oferi.

        Reprezentarea ideală arată cam aşa: a iubi din toată inima pe altcineva înseamnă a dărui fără a spera la un răspuns sau chiar fără a-l cere. E însă foarte omenesc să ai pretenţia ca iubirea ta să fie una împlinită. Nimic nu te face mai fericit şi nu-ţi dă satisfacţii mai mari decât dăruirea iubirii, concomitent cu primirea ei.

        Iubirea constă în: încredere reciprocă, comunicarea profundă a sentimentelor, responsabilitatea faţă de celălalt şi acceptarea partenerului aşa cum este el.

        Cu cât doi parteneri sunt mai conştienţi de propria valoare, cu atât relaţia lor funcţionează mai bine. Deoarece, acolo unde domină egalitatea, nimeni nu are motive să se simtă prejudiciat în drepturi, ambii parteneri pot acceptă cu mai multă uşurinţă eventualele flirturi şi, în afară de asta, fiecare e conştient de propria atractivitate.